Dimitrie Muscă este omul de afaceri prin excelență, pe care îl recomandă abilitatea de a menține o afacere de top, dar și perseverența de a pune pe masa românilor, alimente sănătoase, în condiții de piață nu tocmai prietenoase și sub amenințarea concurenței perfide a produselor importate din Vestul Europei.

     Proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici a fost desemnat al treilea cel mai mare proprietar de bovine din țară, clasându-se în topul celor mai bogați fermieri din România.

     În cadrul clasamentului realizat de Ziarul Financiar, IAC Arad (companie care face parte din Combinatul Agroindustrial Curtici) ocupă poziția a treia, cu 858 de bovine și o cifră de afaceri de 1,5 milioane de euro.

     Dimitrie Muscă a fost desemnat „Fermierul Anului 2014”, un titlu onorant care vine să completeze seria de diplome care îi decorează biroul elegant, unde își gândește zi de zi strategia de afaceri.

     Diana M.C.: Domnule Dimitrie Muscă, vă mulțumesc pentru amabilitatea de a ne primi aici, la sediul central al societății pe care o conduceți. Observ multe obiecte de suflet, dar și o muncă de organizare foarte bună, în cadrul biroului dumneavoastră. Vă rog să îmi spuneți pentru început cum a luat naștere această afacere, când ați început și de ce v-ați orientat spre această nișă?

     Dimitrie Muscă: Exact în 90, în primele luni. În aprilie, Combinatul Industrial Curtici, a fost prima societate din țara românească, privată, 100%. În acele timpuri, era nebunie, unul era comunist, altul ceaușist dar oamenii au făcut zid în jurul meu, cunoscându-mă pentru că lucrasem cu 3 ani înainte, ca și președinte și inginer-șef la C.A.P. Atunci lumea a conștientizat că se va distruge tot ce există viabil și cetățenii au spus „NU” pentru că tot ce se distruge, este din banii lor. Au vrut să rămân și să ne facem treaba. Nu mi-a fost greu pentru că am avut sprijinul lor moral. Am fost corect cu oamenii, celui căruia i-am spus că îl ajut, l-am ajutat, celui căruia i-am spus că îl pedepsesc, nu a scăpat.

     Diana M.C.: Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci. Pot concura produsele noastre, care beneficiază desigur, de notorietate locală, cu multitudinea de produse care sunt în supermarket-uri, la prețuri mai mici?

     Dimitrie Muscă: Deci haideți să ne înțelegem. La noi, dacă gustăm fiecare produs, veți observa că are specificul lui. Dacă mergem afară, toate mezelurile sunt ca gust, o apă și un pământ cu mici diferențe, care se dau prin condimente. Și asta nu numai afară. Vă dau un exemplu, fără să dau nume. Există în zona noastră, o societate care produce cu 5 lei kilogramul de cabanos și alte sortimente de cârnați. Cum poate să îl vândă cu 5 lei, când prețul unui kilogram de carne de lucru este de 14-15 lei?

     Diana M.C.: Câtă carne conține produsul concurent, în acest caz?

     Dimitrie Muscă: Deci conține MDM, 100% care este carne dezosată mecanic, în care vrând-nevrând ajung și oșcioare mici, după care se adaugă ceva, care să topească, să dizolve aceste oscioare mici, în masa de carne. Și atunci producătorul respectiv, poate să își permită să vândă kilogramul de cârnați de cabanos sau de cremvurști cu 5 sau 6 lei. Eu nu pot să îmi permit să fac treaba asta niciodată și nici nu o voi face.

Uitați, (îmi arată diploma care îl desemnează cel mai performant fermier român), am fost la o întâlnire și acolo a venit un om de afaceri, care a spus: „Domnule, vom face produsele cu cât mai multă carne”. Am zis: „Domnule, nu ne concurăm”, el este în zona Bucureștiului, eu sunt în Zona de Vest. Am vrut să îi spun „Domnule, eu fac produse numai din carne”. Aveți cuvântul meu că nu cumpărăm nimic, nici nu știu ce înseamnă cuvântul MDM, decât teoretic, nu a intrat în unitatea noastră, niciodată și nici nu va intra așa ceva.

     Diana M.C.: Așadar vă referiți la acei aditivi alimentari despre care se vorbește atât de mult și care din păcate iată predomină, la sortimentele de mezeluri, în special la cele ieftine.

     Dimitrie Muscă: Se găsește la carnea aceea de pe os, aceasta înseamnă MDM, carne dezosată mecanic. O astfel de carne are nevoie de potențiatori de gust. La dumneavoastră la Sebiș, poate părinții sau bunicii au tăiat porci. Cu carnea aceea, ați crescut și ați văzut că are gust bun și că nu are nevoie de potențiatori de gust. Dar cine adaugă în mezeluri 10 sau 20 la sută, soia, făină sau alte prostii, trebuie să îi dea și potențiator de gust sau monoglutamat de sodiu.

Haideți să vă dau un alt exemplu, laptele. În mod normal, el are 3-5 zile perioada de garanție, dar există și laptele de conservațiune, care are 6 luni perioada de valabilitate. Vă spun eu acum, nu se strică nici după 6 luni, poate rămâne și ani de zile. De ce? Pentru că este pasteurizat la 15o de grade. La o astfel de fierbere, s-a omorât tot ce este vietate, tot ce este grăsime, vitamină tot ce este proteină, așadar nu mai are ce să se strice. Poți să bei apă, poți să bei lapte, tot acolo ești! Te amăgești singur, dar dai bani mai pușini decât pe apa minerală.

     Diana M.C.: Care sunt concret, avantajele produselor dumneavoastră? Ați punctat deja faptul că sunt 100% naturale și realizate după rețete cu tradiție, când tot ce puneam pe masă era într-adevăr sănătos.

     Dimitrie Muscă: Acestea sunt avantajele principale. Iar ca dezavantaje, poate că produsele sunt mai scumpe decât la alți producători. Este normal, carnea dezosată mecanic costă 2 lei, carnea mea costă 14-15 lei, în rest este o mare nebunie, pentru că mă duc și observ pe piață și dacă iau magazinele la rând, doar eu cer pe un kilogram de carne, 14-15 lei, toți ceilalți cer 12 lei. Din principiu, chiar dacă este mult mai proastă, jumătate din populație o cumpără pe cea cu 12 lei. Oamenii nu vin la mine, datorită sărăciei care nu le permite. Dacă am fi într-o țară ca Austria sau Germania, fiecare ar putea să își permită să cumpere de la mine, cu 15 lei. Ceafa și cotletul costă 21 de lei.

Am fost în toamnă, de două ori în Germania, o dată la Hanovra, o dată la Berlin. Nu am văzut sub 9,5 euro, ceafă sau cotlet, nici măcar în piață, dar în magazinele de top. Asta înseamnă, 40-45 de lei per kilogram. Ei își pot permite orice. Eu nu îmi pot permite să dau salariu, 3000 de euro, unui măcelar, dar cel care este în Viena și vinde cu 9,5 euro, kilogramul de ceafă, 100% își poate permite și atât și plătește. Viitorul, așa cum am văzut la Târgul de Agricultură de la Hanovra, este obligatoriu, uniformizarea salariilor. De asemenea au apărut utilaje de capacități mari care vor duce la scăderea necesarului de șoferi. Și atunci cei puțini care mai rămân, trebuie în mod automat plătiți ca și la nemți.

     Diana M.C.: Vreau să schimbăm puțin subiectul și ne apropiem de un palier mai degrabă, personal. Cum arată o zi obișnuită de muncă din viața dumneavoastră?

     Dimitrie Muscă: La birou, zilnic sunt prezent la ora 7 fără 10, toată lumea la 7 este în unitate, nu își permite nimeni să întârzie. Este obligatorie prezența noastră la această oră pentru că în zootehnie, mulsul vacilor începe de la 3 noaptea, marfa din fabrica de lapte pleacă la 6 jumătate dimineața, de asemenea marfa de la abator pleacă la 6 jumătate dimineața. La fel trebuie să muncim și sâmbăta și duminica. Discut dimineața tot ce este de discutat cu colegii, chiar dacă ne stabilim munca înainte cu câteva zile și apo fiecare știe ce are de făcut.

     Diana M.C.: Am observat aici în birou, foarte multe ecrene led, supravegheați totul, în cel mai mic detaliu.

     Dimitrie Muscă: Ecranele au apărut pe parcurs, și sunt de la locul faptei. Ați văzut că fiecare plasmă poate fi controlată, trebuie doar să intervin de la pupitru. Sunt 16 casete, deci 16 camere. Eu văd ce se face, cum se face și în orice moment, cum se lucrează în mod concret. Acolo (face un gest cu mâna spre una dintre plasme) este fabrica de lapte, aici sunt magazinele. Sunt un număr de 34 de magazine și toate sunt casetate. Camere sunt necesare nu numai pentru a-mi face o părere despre mersul lucrurilor ci și pentru conștiința angajaților, noi lucrăm cu 500 de oameni de la Iratoșu și până la Olari.

     Diana M.C.: Vreau să vă întreb despre pasiunea pentru păsări, pești și plante, am observat în holul spațios de aici, multe specii iar pe parcursul interviului, iată am fost acompaniați de un canar, aflat la fereastră. Cred în felul acesta, destindeți atmosfera și în plus partenerii dumneavoastră, au ocazia de a vă vedea latura personală, cea legată de hobby-uri.

     Dimitrie Muscă: Sunt măslini, lămâi, portocali, leandri și alte specii. Cum ai deschis ochii ai dat de o floare, de o pasăre. Sunt mulți agronomi care nu au așa ceva, dar mie îmi place, am o sensibilitate, e ceva frumos, face parte din atmosfera de birou și am peste tot, și la Olari și la Iratoșu unde este ferma fiului meu. Angajaților noștrii le plac, atunci când ies într-o pauză la o facea și iau și câte un fruct din pomii de aici și persistă o atmosferă frumoasă. Cu partenerii de afaceri, ajungem însă la cifre, ele sunt elocvente și spun lucrurilor pe nume.

     Diana M.C.: În încheiere, vă invint să adresați un cuvânt de salut publicației noastre.

     Dimitrie Muscă: Am văzut chiar zilele trecute, unul dintre numerele revistei, mi-a plăcut, este de bun augur, este bine că ați venit pe piață cu o asemenea revistă așadar să vă dea Dumnezeu viață lungă și numere fără oprire.

Realizator, Diana Mariș Costea

#RevistaForumImobiliare

În ultimii ani au apărut pe piață o sumedenie de echipamente care pot fi comandate pintr-o aplicație instalată pe mobil. Clime, radiatoare, becuri, alarme, ceasuri, tot ce ați putea dori. Există și echipamente care se pot comanda vocal. E foarte tare să intri în casă și să spui cu voce tare: „Salut casă!” iar casa să răspundă: „Da Mitică”. Tu din nou: „Aprinde lumina pe hol!”. Lumina se va aprinde iar casa îți confirmă liniștitor: „Am aprins lumina pe hol!”. Superb! Toată discuția a durat 15 secunde cât tu ai stat pe întuneric. Tura viitoare vei apăsa pe întrerupător și în 0,3 secunde lumina va fi aprinsă. Nu, nu asta este o casă inteligentă, acesta este un gadget.

     Și atunci totuși ce ar trebui să știe o casă inteligentă? Dacă recunoaște ce îi spui nu este destul de inteligentă?

Eu zic că nu. Acea lumină de pe hol trebuia să fie aprinsă în momentul în care am deschis ușa. În momentul în care m-am autentificat la intrare – prin card, amprentă, recunoaștere facială, sau în orice alt fel – casa trebuie să facă singură ceea ce aș face eu. În cazul acesta să aprindă becul pe hol. Și să-l stingă după ce am trecut în sufragerie. Desigur comanda vocală poate fi utilă în cazul unor persoane cu dizabilități sau în situații extreme dar este tot o comandă dată de mine. Eu sunt cel inteligent, nu casa. Faptul că am apăsat pe un întrerupător pe perete, am spus o frază magică sau am pornit o aplicație pe mobil a fost decizia mea, nu casa a decis să aprindă becul. Dacă casa ar fi fost inteligentă, o făcea singură.

     Atunci cum de toate echipamentele ce se pot comanda de pe mobil se numesc inteligente și tocmai o casă nu?

Și casa îți permite să aprinzi lumina și de pe telefonul mobil, dar de ce ar trebui să cauți după telefon atunci când întrerupătorul de perete s-a inventat deodată cu electrificarea clădirilor, acum mai bine de 100 de ani? Și dacă telefonul e descărcat? Stai pe întuneric?

„Inteligența” unei clădiri nu se reduce la posibilitatea de a telecomanda diferitele echipamente, ci presupune algoritmi de funcționare diferitele echipamente, ci presupune algoritmi de funcționare automată și corelată a diferitelor sisteme din casă. Interfața de pe tabletă sau telefonul mobil nu are rolul unui panou virtual de întrerupătoare sau comutatoare, ci de control al parametrilor după care casa va funcționa automat.

Un alt exemplu: există pe piață rolete automate cu telecomandă, care coboară și se ridică la o anumită oră după program zilnic sau săptămânal. Dar coboară și când afară este înnorat, sau coboară și atunci când aportul de căldură adus de soarele de primăvară ar fi benefic. Dacă nu îl tot reprogramezi coboară la aceași oră și în funcție de oră, zi, anotimp, temperatura exterioară și interioară, poziția exactă a soarelui, prezența locatarilor sau obiceiurile acestora și vor coborî sau ridica roletele atunci când este logic, nu doar după un program.

     Cum se proiectează o asemenea casă? Sunt cerințe speciale?

Nu sunt. Orice casă, apartament, birou, hală, practic orice clădire poate fi comandată logic. Nu este vorba de un alt sistem de iluminat, de încălzire sau climatizare. Sunt tot becuri în tavan, tot întrerupătoare pe pereți, încălzirea este tot aceea – în pardoseală, radiatoare, ventiloconvetoare sau ce o fi – nimic nu este deosebit sau revoluționar. Doar comanda acestora se face centralizat de către un calculator pe baza unor informații primite de la senzori. Desigur  condiția de a comanda un cazan de exemplu, este ca acel cazan să fie compatibil. Dacă producătorul nu a conceput nici un mod de a-i transmite o comandă din exterior, nu ai ce să-i faci. Dar cazurile acestea sunt rare. Recomand totuși ca înainte de a cumpăra echipamentele, să se verifice dacă se pot comanda.

     Unde merită și unde nu, un sistem de casă inteligentă?

Rolul unei asemenea automatizări, dincolo de confortul oferit, este de a economisi energie prin funcționarea optimă și corelată a dispozitivelor din casă. La un apartament de mici dimensiuni, unde sunt foarte puține de automatizat, și economiile realizabile sunt relativ mici. În acest caz este doar confortul ce este superior unui apartament similar.

În cazul unei case deja este nejustificat să faci altfel decât cu un sistem de casă inteligentă. Varianta clasică, fără comandă centralizată, nu este mult mai ieftină iar economia de energie realizabilă printr-un control centralizat face ca investiția suplimentară în automatizare să se amortizeze în maxim 2 ani. Eu cred că este o prostie să nu îți faci casa inteligentă. E ca și cum ai vrea neapărat să îți cumperi o mașină nouă fără climă, fără radio și cu volanul fix. Vei regreta în momentul în care ai ieșit cu ea din salon. Trebuia doar o sumă mică ca să te și poți bucura de ce ți-ai cumpărat.

Ladislau Szöke

BRIX

Clădiri Inteligente

Str. Moraviei 11

310201 – Arad

Mobil:

+40 744 552 115

www.brix.ro

 Sobele de teracotă, reinterpretate în obiecte estetice de o eleganță aparte sunt noile tendințe în design. Modele inedite sunt expuse publicului român la Tempini.

 Imaginează-ți că biblioteca locuinței tale poate să aibă de acum înainte și alte întrebuințări pe lângă cea practică și estetică. Ea poate să reprezinte atât o piesă de mobilier, cât și o sobă ce încălzește întreaga casă. Odată cu preocupările designerilor ambientali de reinterpretare a obiectelor tradiționale într-un stil modern, artizanii au readus în tendințe sobele de teracotă artistice care prin folosirea focarelor tip șemineu dau, pe lângă rolul clasic de încălzire, și un rol important în crearea unui mediu ambiental romantic – o atmosferă specifică șemineelor. Tempini România aduce în sezonul rece branduri noi, ce surprind atât prin design cât și prin funcționalitatea lor.

De-a lungul secolelor artiștii și artizanii au creat colecții întregi de piese și obiecte decorative cu diferite forme și modele: geometrice, arhitecturale, forme naturale sau chiar umane. Întorcându-ne la începuturile istoriei, cu mai bine de 30.000 de ani în urmă – peștera Altamira din Spania, putem observa preocupările artistice ale oamenilor (homo sapiens) din epoca paleoliticului superior. Pe pereții grotei, descoperită întâmplător în anul 1868, sunt consemnate momente din viața lor, chipuri ale animalelor sălbatice, sau alte elemente cu simbolistică pentru aceștia. Inscripțiile primitive de aici pot fi considerate începuturile unor preocupări estetice, decorative, continuate și perfecționate de-a lungul mileniilor. Măiestria artizanilor s-a șlefuit în timp, datorită evoluției omului, a tehnologiei, a societății.

Noua colecție pe care o regăsim la Tempini reprezintă rezultatul unor tehnici decorative dezvoltate de designerii Cerampiu, care se deosebesc de orice altă metodă decorativă a ceramicii. Massimo Gelonese, unul dintre cei mai creativi artizani italieni, îmbină pe plăcile de diferite dimeniuni tehnica decorativă grafitti și relieful. Decorațiunile nu numai că înfrumusețează obiectele, dar subliniază, totodată, valorile simbolice, și, în același timp, transmit emoții.

Fiecare sobă de teracotă poate fi personalizată prin alegerea de culori, emailuri și decorațiuni, care permit crearea de combinații unice concepute pentru a se integra mediului și mobilierului casei.

Subiecte naturale și abstracte sunt combinate în dalele ceramice pentru a decora suprafețele sobelor cu elemente proeminente. Efectele realizabile sunt numeroase, iar obiectele lucrate, rezistente în timp. Într-un timp atât de lung, încât, poate, … peste sute sau mii de ani, ar putea reprezenta un izvor arheologic cu semnificație pentru generațiile viitoare care vor dori să descopere modul de viață al oamenilor ce acum scriu istorie pe ceramică.

CONTACT:

www.tempini-romania.ro

e-mail: comunicare@tempini.ro

Arad: Emilia Ștefancic

Tel: 0733 950 486

#RevistaForumImobiliare

Omul de afaceri Valer Blidar, proprietarul Astra Vagoane Călători, ocupă an de an, locuri fruntașe în topul miliardarilor români. În spatele averii sale impresionante stă o strategie de afaceri care și-a arătat deja rezultatele, un ascuțit simț al business-ului și foarte multă muncă.

Am fost primită pentru acest interviu, în biroul său impunător, de la sediul societății Astra. Un birou prețios, din lemn masiv, executat la comandă. L-am felicitat sincer pe domnul Blidar, spunându-i că are cel mai frumos birou pe care l-am văzut până acum. A fost pentru prima oară, în cadrul acestei întrevederi când a zâmbit, semn că este mândru de spațiul în care lucrează.

Diana M.C.: Bună ziua, domnule Valer Blidar și vă mulțumesc că v-ați făcut timp pentru acest interviu. Astra este unul dintre cei mai mari exportatori din țară și singurul producător cu capital românesc, ce produce vagoane de călători, tramvaie, autobuze și metrouri. Cum a fost societatea atunci când ați preluat-o și ați decis să vă aventurați într-o astfel de afacere?

Valer Blidar: Licitația a avut loc la sfârșitul anului `99 și începutul anului 2000. Fabrica nu avea nici o comandă, avea datorii de 1.200 de miliarde, în lei, în `99. Cu toți prietenii cu care m-am sfătuit, mi-au zis să nu intru în hăul ăsta și totuși am intrat. Din experiență știu că cele mai bune câștiguri se obțin acolo unde riscul este mai mare, deci de regulă, câștigul este proporțional cu riscul. Sigur, poți și pierde tot, dar dacă îți calculezi bine riscul și nu joci niciodată pe o singură carte, poți avea succes. Iar eu asta am făcut. Am intrat în afaceri, dupa `90, imediat după apariția decretului 54. Încă de la prima factură, eu mi-am repartizat o treime din câștig într-un așa-zis fond de risc. L-am adunat acolo și întotdeauna l-am riscat pe acesta. Și nu prea l-am pierdut, doar uneori am pierdut foarte puțin din el. La fel am procedat și când am intrat în Astra, datoriile erau mari, dar am simțit totuși afacerea, știam că Astra are o tradiție, are o istorie, vânduse vagoane în toată lumea, pe toate continentele în afară de Australia, și am intrat.

Diana M.C.: Ați reușit să produceți cel mai economic tramvai din lume, Imperio, silențios, cu podea coborâtă. Cum a fost primit în raport cu așteptările d-voastră? A fost primit bine la nivel național, mai ales că Bucureștiul are cel mai mare parc de tramvaie din țară, sau poate am putea să ne raportăm la proverbul care spune că nimeni nu e profet în țara lui?

Valer Blidar: Nu numai asta, ci faptul că am adus o industrie în țară, care nu exista, nu numai că nu a fost apreciat, de decidenții din țară, pentru că lumea mă apreciază și e încântată de ce am făcut, dar dintre cei care au putere de decizie, nu ne apreciază nimeni și nici nu văd cine ne-ar aprecia, din moment ce acesta este trendul.

Diana M.C.: Nu sunteți apreciat și poate mai rău decât atât, este faptul că nu sunteți încurajat, deși ați pus pe picioare un colos industrial. Care sunt planurile prezente și care sunt cele de viitor, în astfel de condiții?

Valer Blidar: Așteptăm licitații, toate tramvaiele care circulă în România, au 50, 60, 70 de ani. Unii primari mai aduc niște gioarse, scuzați-mi termenul, aruncate din Occident, unde i-ar costa mai mult să le demonteze, așa că le dau în România. Țara noastră ar avea nevoie de peste 1.200 de tramvaie și doar o treime din numărul acesta, ne-ar asigura 10 ani de muncă. România are nevoie de peste 1.000 de trenuri, dar decidenții nu au nici o intenție în sensul acesta. Sigur, speranțele noastre sunt afară, în alte zone. Totuși, capacitatea de finanțare după marea criză s-a redus în toate țările, dar suntem în negociere și cu alte firme de asociere, pe anumite proiecte și sperăm că ne vom mișca cât de cât. Ar fi păcat, pentru că e una dintre puținele întreprinderi industriale care a mai rămas în picioare pe piață, dar nu interesează pe nimeni. Vedeți în alte țări și nu vreau să mă refer la țări foarte dezvoltate, dar în Polonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Ministerul Industriilor se interesează de producători, dacă au pierderi, dacă au de lucru, îi sprijină atunci când lucrurile nu merg bine, la noi, nu, dimpotrivă.

Diana M.C.: Aș vrea să trecem acum la un capitol din viața d-voastră profesională, să abordăm un alt palier, care se referă la spațiul în care vă desfășurați activitatea. M-ați primit aici, în biroul d-voastră atât de grandios și de impunător, așadar nu încep prin a vă întreba care este povestea acestui birou.

Valer Blidar: O să încep cu un alt birou (zâmbește pentru prima oară, de când am început acest interviu). Cu primul birou, de om de afaceri. Eu am fost primul om din România, care a deschis o firmă de producție și mi-am făcut atunci un birou în București unde toți care intrau, spuneau „Domnule, este cel mai frumos birou în care am intrat până acum”. Eu cred că biroul trebuie să te reprezinte și modul acesta de comportament al unor oameni de afaceri văitându-se tot timpul și plângându-se că nu au una și alta, mie nu îmi place. Intru frecvent în relație cu administrații străine și oamenii aceștia ne văd așa cum suntem. Se uită până la cele mai mici detalii, mulți români spun „dar ce îți trebuie stilou de o mie sau două”, dar străinii cum te văd, așa te apreciază. Îmi amintesc că, chiar reprezentanții firmei acesteia se duceau la Paris pentru o negociere cu o firmă de acolo din Franța și dormeau undeva la marginea Parisului, în cea mai ieftină magherniță. Așa îi și tratau. Eu când mă duc, dorm într-un hotel bun, nu mă duc să mă trateze ei, îi invit eu în centru și sigur la mine nu se uită nimeni de sus în jos, se uită orizontal. Când intră cineva la tine în birou și vede o încăpere mică și nedotată cu ce trebuie, așa te și tratează. Eu sunt adeptul construcțiilor și amenajărilor medievale. Mie nu îmi plac clădirile din oțel și sticlă. Mie îmi place piatra, îmi place lemnul. (zâmbește ușor și se uită discret la încăperea care găzduiește biroul).

Diana M.C.: Observ aici o vitrină plină cu distincții, diplome și trofee. Am remarcat și preferința pentru lemnul masiv.

Valer Blidar: Așa este. Și este așa în toate casele mele, locuind în mai multe locuri, am în fiecare loc câte o casă unde stau. În toate există doar piatră naturală, lemn, oțel și mai puțin materiale de construcții moderne.

Diana M.C.: Văd că sunteți pasionat și chiar ați aprofundat această pasiune în ce privește mobilierul și decorațiunile interioare. Este adevărat că vă gândiți și chiar vă schițați singur obiectele de mobilier, care doriți să vă înconjoare, deci totul este personalizat, executat la comandă după propriile gusturi?

Valer Blidar: Așa este. Și mobilierul și construcțiile sunt făcute după gândirea mea, după reprezentarea grafică a gândirii mele, deci într-adevăr, eu fac și proiectele.

Diana M.C.: Vreau să vă întreb unde vă produceți mobilierul, unde dați comanda de așa natură să fiți sigur că va ieși exact ce vă doriți?

Valer Blidar: În București am avut și un atelier de prelucrare a lemnului, l-am preluat de la fosta gospodărire de partid, iar aici pentru mine a fost o șansă, neșansa altora. Știți că fabrica de mobilă de aici, cu tradiție de peste 200 de ani, a fost rasă de pe hartă, așa că am luat de acolo oamenii dintr-o secție de producție, le-am cumpărat mașini și unelte, le-am destinat o hală și lucrează acum la noi. Facem și vagoane, interioare de vagoane, așa și reușim să facem interioare deosebite cu ei și de regulă îi formez așa cum îmi doresc, după viziunea și pretențiile mele.

Diana M.C.: Mi-ați spus că biroul trebuie să vă reprezinte și, în general, pe un businessman trebuie să îl reprezinte spațiul unde lucrează, este practic o interfață cu partenerii de afaceri. Biroul din lemn masiv, impune respect, impune prestanță, mergând până la a intimida interlocutorul. Cum vedeți d-voastră acest aspect?

Valer Blidar: Eu cred că impune sobrietate și eu la asta țin. Cel care intră în contact cu mine, să vadă seriozitate. Nu știu dacă așa m-am născut, dar așa am fost educat și e foarte greu să mă schimb de acum înainte. Petrec destul timp în birou, dar zilnic fac incursiuni în hala de producție și desigur merg în special în punctele unde apar noutăți. Dar mai am un birou de suflet, noi avem o casă de odihnă la Predeal. Acolo avem un birou cochet, mai mic decât acesta, dar foarte frumos și unde mă simt foarte bine. Și acolo când trebuie să mă gândesc sau să stau puțin liniștit, cu toate că nu pot sta mai mult de două-trei zile, sunt un om activ, dar acolo mă simt foarte bine. Am și o vedere frumoasă în față, mie îmi place muntele. Eu m-am născut la poalele Munților Codrului în Maramureș și am rămas cu plăcerea de a sta în zona montană.

Diana M.C.: La final aș vrea să vă rog să ne adresați salutul d-voastră. Suntem o publicație relativ nouă, care cu pași mai timizi la început, am încercat să ne găsim locul în sectorul imobiliar și mai ales pe domeniul de business.

Valer Blidar: Eu apreciez și chiar îmi plac oamenii care fac ceva și care vor să facă, indiferent în ce măsură reușesc, doar faptul că vor să facă și încearcă să facă, e deja un pas important. Pe de altă parte, am mari rezerve în privința celor care stau pe margine și critică, iar din păcate marea majoritate sunt așa, critică pe toată lumea dar ei nu fac nimic.

Vă felicit pentru revistă și vă doresc mult succes!

Realizator, Diana Mariș Costea

#RevistaForumImobiliare

Întrebările cu care încep colaborarea cu un beneficiar sunt: „Cine ești? Ce ai trăit? Ce vrei sa fii?” Dincolo de nevoile de bază funcționale sau estetice ale unei locuiri, casa noastră are o funcțiune foarte importantă, aceea de a ne aminti cine suntem.

În această amenajare e vorba de această introspecție a beneficiarului, cu care am stat la discuții pentru a descoperi o personalitate curajoasă, o căutătoare, călătoare, colecționară, un om întreprinzător, boem și nonconformist. Am aflat povești, întâmplări și oameni interesanți. În consecință, am aflat obiceiurile, nevoile și dorințele clientei.

În acest context propunerile noastre au fost de a lega obiecte, amintiri, texturi, tablouri și fotografii, trecut și prezent , într-un spațiu dat. Un amalgam de obiecte de mobilier moștenite, altele aduse din diverse călătorii, vânate la anticariat sau altele create special pentru ea.

Camera de baie a fost punctul de pornire, unde ținând cont de tot ceea ce aflasem, nu puteam propune  materiale convenționale, gen gresie sau faianță, astfel că am propus artă stradală. Am creat o cameră de relaxare care cuprinde foarte multe din background-ul de formare ca om al beneficiarei, citate din „Micul Prinț”, versuri din Pink Floyd, natură și mișcare, teatru, scenă, viteză, călătorii, labirint de idei și amintiri.

Zona de dormit este punctată de desenele dulapurilor mascate cu uși cu imagini gen street art, aducând  povestea călătoriilor, a lumii care merită a fi descoperită, a gândirii abstracte și a întâmplării picăturii de ploaie.

Urmează o zonă deschisă, zona de lectură și lucru. Biroul, o piesă adusă din trecutul familiei, centrat  în spațiul aerisit și luminos, este înconjurat de cărți și câteva perne marocane.

Zona de mâncat e punctată de masa, scaunele și bufetul din perioada comunistă, moștenite de la bunici, restaurate și vopsite în culori vibrante galben, roșu și turcoaz. Zona de zi cuprinde mobilier restaurat, găsit la anticariat, care are o altă valență de valoare sentimentală.

Scara… scara e o întreagă carte de povești. Are elementele unei coloane din campusurile din Oxford, o poveste a acelei celebre intrări în metroul din Paris, amintirea unui pub din Londra și trăirea unui castel din Sintra, Portugalia.

Pentru un designer este o provocare să transpună în materiale, texturi, obiecte și lumină, povești și trăiri astfel încât să creeze o armonie, jonglând cu atât de multe elemente fără legătură aparentă între ele și să le facă să comunice. Poți să arunci regulile de design la gunoi și, cu răbdare și pricepere, să creezi un spațiu eclectic, foarte personal.

Casa nu trebuie neapărat să fie cea mai atractivă, cea mai stilată sau sofisticată. Sunt întotdeauna alte spații care sunt mult mai costisitoare și/sau somptuoase. Dar după ce am călătorit o vreme, după nopți dormite în hoteluri sau corturi, cabane sau acasă la prieteni, avem acea nevoie de a ne întoarce la obiectele noastre, la atmosfera cuibului nostru, lucru care are prea puțin de a face cu dorința de a deține obiecte. Avem nevoie să fim acasă, să ne amintim cine suntem.

                                                                                 Amenajare executată de:

                                                                                 Teo Cociuba – designer

                                                                                 Ildiko Biro – designer

                                                                             Fotografii executate de:

Alexie Kocso Sandor

Facebook @alexiefoto

#RevistaForumImobiliare

Gheorghe Seculici, este unul dintre oamenii de succes ai Aradului, fiind apreciat pe toate palierele profesionale pe care acesta activează. Și-a început cariera de arhitect, absolvind Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, dar s-a remarcat și ca un politician echilibrat și carismatic. A condus organizația PD-L Arad timp de 15 ani, iar meritele pe plan local i-au fost recunoscute la București, devenind vicepremier al României în anul 2005. Câțiva ani mai târziu, Gheorghe Seculici și-a asumat un rol important în viața comunității: cel de a conduce Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad. Despre activitatea sa în cadrul acestei instituții, ne-a vorbit într-un interviu acordat în exclusivitate revistei noastre.

Diana M.C.: Domnule Seculici, vă mulțumesc foarte mult că ne-ați primit aici, în biroul d-voastră. Profit de acest moment să vă întreb cum ați găsit instituția atunci când ați preluat conducerea Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Arad și care a fost strategia managerială cu care ați pornit la acest drum?

Gheorghe Seculici: Anul 2013 a fost un an marcat de evenimente importante și de schimbări pentru Camera de Comerț din Arad. Am pornit optimist și cu dorința de a continua relansarea CCIA Arad și de a dezvolta serviciile oferite de instituție, printr-o activitate transparentă și în beneficiul mediului de afaceri arădean.

În anul 2013 au avut loc lucrări de amploare, printre care se numără modernizarea și renovarea Complexului Expo Arad, dar și a clădirii de pe strada Cloșca, clădire aflată în patrimoniul instituției. Dar printre cele mai importante realizări se numără restaurarea muncii în echipă în cadrul instituției. Echipa CCIA Arad a reușit să își canalizeze forțele pentru a reactiva toate activitățile și serviciile oferite membrilor și agenților economici, dar și să dea dovadă de profesionalism în acțiunile și activitățile desfășurate pe parcursul anilor.

Diana M.C.: Care sunt raporturile cu agenții economici? Tradiția ca eforturile acestora să fie premiate, iată că merge mai departe, an de an prin Topul Firmelor, evenimentul cu cea mai mare anvergură pentru mediul economic arădean. Am văzut că încercați să îi țineți aproape prin misiuni economice și întâlniri pe teme de specialitate la sediul Camerei.

Gheorghe Seculici: Camera de Comerț desfășoară o serie de manifestări care au drept scop sprijinirea și reprezentarea cât mai corectă a mediului economic arădean. Vorbesc despre expoziții, misiuni economice și deplasări în străinătate, organizare de seminarii, forumuri și brokeraje internaționale.

Topul Firmelor este un eveniment simbol al mediului de afaceri arădean și mă bucur că an de an avem ocazia să premiem și să recunoaștem performanțele agenților economici. Este o mândrie a noastră și a administrației locale să avem o comunitate de afaceri puternică și recunoscută.

Diana M.C.: Activitatea expozițională este foarte bună, în această perioadă. Cum a fost primit de către arădeni târgul Primăverii și care este următorul eveniment pe care Expo Arad îl va găzdui?

Gheorghe Seculici: Anul acesta Târgul Primăverii a avut la bază o abordare nouă și un concept inedit, adresându-se unui public mai tânăr. Am venit în întâmpinarea vizitatorilor cu o ofertă complexă, cu o serie de servicii și activități atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici. În anul în care România sărbătorește Centenarul organizăm în perioada 17-20 mai, printr-un parteneriat cu CJ Arad și PMA, Târgul Economiei Arădene, pentru promovarea produselor, pentru a demonstra că Aradul continuă să fie un motor eficient al schimbării în bine, la scară europeană.

Diana M.C.: În paralel cu activitatea expozițională, aici la sediul Camerei de Comerț, se desfășoară o serie de cursuri de specialitate, pentru arădeni. Care sunt cele mai solicitate și care sunt cele mai interesante din punct de vedere profesional, în viitor?

Gheorghe Seculici: Activitatea de formare profesională este un instrument eficient de adaptare a forței de muncă la cerințele pieței, în contextul în care sfera profesională evoluează rapid și este într-o continuă schimbare. Oferta de cursuri organizate de CCIA Arad este una diversificată. Anul trecut Camera de Comerț din Arad, prin Centrul de Formare Profesională, a organizat 26 de cursuri la care au participat 438 de persoane.

În contextul noilor reglementări europene cu privire la protecția datelor personale am venit în întâmpinarea companiilor și instituțiilor publice cu un pachet atractiv pentru cursul GDPR, care s-a bucurat și se bucură în continuare de un interes crescut, ajungând, în luna iunie, la a V-a serie de cursanți în cele trei luni de la demarare.

Diana M.C.: Aș dori să revenim la activitatea dumneavoastră, din cadrul Camerei, pentru că încercăm în interviurile Revistei Forum Imobiliare și o abordare mai personală, care nu le este accesibilă arădenilor din celelalte surse de informare media. Vreau să vă adresez câteva întrebări legate de biroul unde vă desfășurați activitatea. L-ați preluat așa cum se vede în aceste imagini sau ați adus o amprentă personală, încăperii de lucru?

Gheorghe Seculici: Prin natura meseriei mi-a plăcut întotdeauna să-mi las amprenta asupra locului unde-mi desfășor activitatea, adică ceea ce vedeți acum.

Diana M.C.: Cum ați ale mobilierul? Văd că totul a fost alex în tonuri calde, care să dea impresia unui spațiu primitor și în același timp elegant.

Gheorghe Seculici: Culorile calde sunt potrivite spațiilor destinate socializării și interacțiunii. De la bun început am gândit un spațiu rafinat dar familiar prin detalii de finisaj, care să aducă senzație de confort dar și o notă puțin mai oficială.

Diana M.C.: Ați apelat la ajutorul unui specialist, sau ați gândit chiar dumneavoastră aranjarea spațiului de lucru?

Gheorghe Seculici: Am avut plăcerea și libertatea de a-mi da drumul imaginației, cu gândul că las un lucru bun celor ce vor veni la Cameră.

Diana M.C.: Care sunt planurile pentru viitor ale Instituției? Pe care dintre palierele acestei instituții veți insista în perioada care vine?

Gheorghe Seculici: Pentru anul 2018 ne-am propus creșterea și dezvoltarea evenimentelor existente și finalizarea autorizării PSI a pavilioanelor expoziționale. Doresc mult să avem o activitate intensă în toate domeniile în care suntem implicați, dar și să dezvoltăm activitățile camerale la un standard european.

La nivelul Camerei trebuie să ai o activitate de creație permanentă, să menținem orizontul larg deschis pentru a face față provocărilor.

Diana M.C.: Iar la final, vă rugăm să adresați un cuvânt de salut, revistei noastre.

Gheorghe Seculici: Succes și la cât mai multe ediții!

Realizator, Diana Mariș Costea

#RevistaForumImobiliare

Când construim o casă nu trebuie să urmărim doar scopul formal, ci și cel funcțional care este la fel de important în modul în care utilizăm zilnic spațiul de locuit. O casă nu trebuie să fie doar frumoasă. O casă trebuie să fie, în egală măsură, eficientă și practică, astfel încât să fie perfect adaptată cerințelor zilnice ale familiei care o utilizează.

În decursul timpului, ca și concept și obiect construit, casa s-a adaptat tot mai mult cerințelor unei vieți accelerate, așa cum trăim în prezent. Dacă studiem un plan de casă contemporan putem să identificăm diferențe majore între aceasta și un plan de casă de la începutul secolului.

Ca și schemă funcțională, o casă modernă are funcțiunile grupate, între ele existând relații de complementaritate. Casa model din imagini este o casă gândită pentru o familie contemporană, cu cerințe și activități actuale.

Terenul pe care este amplasată este unul generos, cu deschideri mari, iar obiectul propriu-zis al casei este amplasat retras de la frontul stradal lăsând loc unei grădini ornamentale în zona de intrare.

Ca și volumetrie, obiectul propus are o amplasare neregulată care se împarte între frontul stradal și zona privată din spatele casei. Mergând pe acest raționament, casa este împărțită în două mari zone pe cele două axe principale – zona publică și cea privată sau spațiile de zi și cele de noapte.

La frontul stradal putem observa  că fațada principală a casei este mai închisă ca și raport plin gol decât zona privată din spăte, întreaga casă deschinzându-se spre zona privată din spate. Astfel, cele mai mari suprafețe vitrate se regăsesc spre zona de piscină și barbecue amplasate în spatele casei, spre mijlocul parcelei.

Pe axul vertical, la parter avem amplasate spațiile de zi iar la etaj avem zona de noapte a casei formată din dormitoare, baie matrimonială și dressingul aferent fiecăruia.

În partea dinspre stradă a casei putem regăsi zona de intrare cu spațiile anexe acesteia ( cuier / depozitare ) și un coridor generos, un birou cu spațiu de depozitare propriu, living room-ul, zona de bucătărie și un loc de luat masa care se leagă de bucătărie și un spațiu tehnic pentru sistemul de încălzire și depozitare,

Întreaga zonă de parter este gândită să aibă deschideri cât mai mari și spații generoase astfel încât întreaga zonă de parter să fie percepută ca și un întreg. Relațiile contextuale între spații sunt și ele importante; din zona de living se poate accesa locul de luat masa și zona de bucătărie separat.

Între bucătărie și locul de luat masa există legătura separată de living. Zona de living se desfășoară pe două etaje, legătura dintre parter și etaj făcându-se printr-o scară amplasată pe unul dintre pereții livingului.

Suprafața vitrată a livingului urcă până la nivelul superior. La etaj suprafața vitrată a zonei de living este acoperită cu un sistem de umbrire pe structură metalică cu elemente de lemn.

La etaj sunt patru dormitoare, dintre care un dormitor matrimonial, și două băi, una care deservește trei dintre dormitoare și o baie care deservește dormitorul matrimonial. Fiecare dintre dormitoare are dressing separat, iar cele trei dormitoare grupate au și o terasă comună exterioară.

Casa este construită pe o structură mixtă, structură în cadre cu închideri de zidărie și structură metalică. Ca și amenajare exterioară, în zona de intrare este prevăzută o zonă de grădină cu pavaj și sisteme de iluminat ale fațadelor.

În partea din spate, sau zona privată a casei, a fost amplasată o piscină și o zonă de barbecue cu loc de luat masa. Piscina a fost gândită pentru a avea atât rol funcțional cât și un rol ornamental, aceasta având forma de U cu o zonă centrală pe care este amplasat un copac și o grădină ornamentală.

Grătarul și locul de luat masa sunt gândite ca un singur corp din beton aparent care are o zonă de depozitare, un spațiu de barbecue și locul de luat masa. Toate sunt protejate de un sistem de acoperire din beton. Locul de luat masa a fost amplasat pe marginea piscinei pentru a crea o legătură contextuală între cele două.

Toată casa este propusă ca un întreg, spațiile interioare fiind într-o relație de complementaritate unele cu altele.

Ca și materiale, casa este construită din materiale clasice cu izolații care să nu permită pierderile termice. Suprafețele vitrate sunt construite din sticlă triplex cu argon care împiedică pierderile de căldură și aduce un plus întregului sistem de încălzire. Instalațiile interioare au fost gândite centralizat cu un sistem hibrid de încălzire, panouri solare și centrală termică, iar încălzirea propriu-zisă se face printr-un sistem de încălzire / răcire prin pardoseală, care se regăsește și la parter și la etaj.

După cum putem observa, o casă nu mai este un simplu spațiu de locuit, ea poate îmbina mai multe funcțiuni care în era digitală se pot mula și pe activitățile zilnice legate de lucru.

Ca și concluzie, cel mai potrivit, înainte de a ne apuca să ne construim o casă sau orice alt edificiu, este să ne gândim la ce a spus Winston Churchill referitor la clădiri și mediul construit: ”We shape our buildings; thereafter they shape us.”

Arh. s. Dsg. Marian Ștefan Heredea

heredeamarian.ro

Managing Partner LUXURY DESIGN

proiectecasedelux.ro

#RevistaForumImobiliare

Aproximativ 2/3 din pagubele cauzate de umiditate se datorează condensului de pe suprafețele interioare, care se formează în urma izolației inadecvate.

O protecție termică perfectă începe cu alegerea unui plan și a unei construcții corecte. Sistemul special de suflare Isocell face posibilă o termoizolare perfectă. Instalarea proprie a materialului de izolație oferă protecție totală și etanșeitate perfectă.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

ecoizolații@gmail.com                   0734 22 56 21

#RevistaForumImobiliare